Pick apart
The pieces of your heart
And let me peer inside
Let me in
Where only your thoughts have been
Let me occupy your mind
As you do mine
You have lost
(Too much love)
To fear, doubt and distrust
(It’s not enough)
You just threw away the key
(To your heart)
You don’t get burned
(’Cause nothing gets through)
It makes it easier
(Easier on you)
But that much more difficult for me
To make you see…
Love ain’t fair
So there you are
My love
Your heart’s a mess
You won’t admit to it
It makes no sense
But I’m desperate to connect
And you, you can’t live like this
Your heart’s a mess
You won’t admit to it
It makes no sense
But I’m desperate to connect
And you, you can’t live like this
Love ain’t safe
You won’t get hurt if you stay chaste
So you can wait
But I don’t wanna waste my love
miercuri, 22 iulie 2009
marți, 21 iulie 2009
Fericirea este.
Am avut noroc de mute intamplari frumoase in viata mea (desi, daca ne gandim ca nimic nu-i intamplator, "intamplari" nu-i un cuvant tocmai nimerit) si de multi oameni frumosi.
Poate ca norocul asta il au multi, dar nu au si flerul sau intuitia sau bunul simt sa le recunoasca (momentele si oamenii frumosi).
Si am mai avut norocul sa intalnesc povesti.
Un alt noroc este acela ca am un suflet "care cerne bine", amintirile mele, cele care raman cu adevarat, pana la urma, sunt cele frumoase.
Ma numar printre oamenii norocosi -putini, cred eu- care isi dau seama de momentele de fericire chiar atunci cand li se "intampla".
De diecare data cand ma imbratiseaza mama, cand l-am vazut pe Alexandru mergand pentru prima oara... cand am privit-o pe Ralu zambind, cand am plans pe umarul lui Manu si l-am simtit cel mai aproape de sufletul meu... cand i-am daruit un trandafir lui Alin, cand am inteles ca Adrian poate trai mai mult decat mine, cand m-a invalui Caimin cu privirea lui verde, cand mica Maya a probat rochita de la mine si a facut o pirueta de bucurie, cand m-a privit cu drag Florin si cand l-am vazut razand cu tot sufletul, cand ascult povestile oamenilor necunoscuti... pe care ii intalnesc cateva minute in viata... sufletul meu are loc...
Care ar fi cel mai fericit moment din viata mea? N-as putea spune. Daca te intreaba cineva asta, esti tentat sa il spui pe cel mai recent. Multumesc, sincer, pentru ca am fost fericita. Doar ca "doua zile si tot restul vietii" s-a contractat. Va trebui sa acceptam asta.
Am avut o revelatie zilele trecute cand mi-am dat seama ca viata este asa cum ti-o faci tu. Tu si cu Dumnezeu. Tot ce mi-am dorit, am avut, mai devreme sau mai tarziu, one way or the other.
Poate ca norocul asta il au multi, dar nu au si flerul sau intuitia sau bunul simt sa le recunoasca (momentele si oamenii frumosi).
Si am mai avut norocul sa intalnesc povesti.
Un alt noroc este acela ca am un suflet "care cerne bine", amintirile mele, cele care raman cu adevarat, pana la urma, sunt cele frumoase.
Ma numar printre oamenii norocosi -putini, cred eu- care isi dau seama de momentele de fericire chiar atunci cand li se "intampla".
De diecare data cand ma imbratiseaza mama, cand l-am vazut pe Alexandru mergand pentru prima oara... cand am privit-o pe Ralu zambind, cand am plans pe umarul lui Manu si l-am simtit cel mai aproape de sufletul meu... cand i-am daruit un trandafir lui Alin, cand am inteles ca Adrian poate trai mai mult decat mine, cand m-a invalui Caimin cu privirea lui verde, cand mica Maya a probat rochita de la mine si a facut o pirueta de bucurie, cand m-a privit cu drag Florin si cand l-am vazut razand cu tot sufletul, cand ascult povestile oamenilor necunoscuti... pe care ii intalnesc cateva minute in viata... sufletul meu are loc...
Care ar fi cel mai fericit moment din viata mea? N-as putea spune. Daca te intreaba cineva asta, esti tentat sa il spui pe cel mai recent. Multumesc, sincer, pentru ca am fost fericita. Doar ca "doua zile si tot restul vietii" s-a contractat. Va trebui sa acceptam asta.
Am avut o revelatie zilele trecute cand mi-am dat seama ca viata este asa cum ti-o faci tu. Tu si cu Dumnezeu. Tot ce mi-am dorit, am avut, mai devreme sau mai tarziu, one way or the other.
Fat frumos poate sa vina pe un cal alb, dar va pleca intr-un BMW
Dac-ai sti cum se termina fiecare poveste, oare ce ai face? Ai mai citi-o?
Parca ai vrea sa stii ce se intampla, daca printul saruta printesa, chiar daca la final stii ca va avea coroana pe cap... Si vrei sa stii, printesa ramane langa el sau nu, regele ce zice, supusii se supun... se bate el cu cineva, ii invinge pe toti... dar cu el, cu el se poate lupta?
O citesti. Nu poti a nu o citesti. Te prinde... Printul vine, de peste mari si tari, sa cunoasca printesa, o iubeste, il iubeste, toate bataliile au fost castigate, toata lumea e fericita...
Finalul, culmea, e neasteptat, se rescrie in timp ce dai foile, cu repeziciune, cu patos, cu nerabdare sa traiesti ce traiesc personajele...
Si finalul nu e ala pe care ti-l spusese cineva, inainte, cineva care te asigura ca totul va fi bine, ca nimic rau nu se poate intampla, DOAR E O POVESTE, toate povestile au final fericit...
Povestea asta se termina cum n-ai fi vrut. Printul e chiar Fat Frumos, a venit pe cal alb, dar a a plecat intr-un BMW, cu regele in dreapta lui.
Ce s-a intamplat cu printesa?
My name is Esa. PrintEsa.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
