Am avut noroc de mute intamplari frumoase in viata mea (desi, daca ne gandim ca nimic nu-i intamplator, "intamplari" nu-i un cuvant tocmai nimerit) si de multi oameni frumosi.
Poate ca norocul asta il au multi, dar nu au si flerul sau intuitia sau bunul simt sa le recunoasca (momentele si oamenii frumosi).
Si am mai avut norocul sa intalnesc povesti.
Un alt noroc este acela ca am un suflet "care cerne bine", amintirile mele, cele care raman cu adevarat, pana la urma, sunt cele frumoase.
Ma numar printre oamenii norocosi -putini, cred eu- care isi dau seama de momentele de fericire chiar atunci cand li se "intampla".
De diecare data cand ma imbratiseaza mama, cand l-am vazut pe Alexandru mergand pentru prima oara... cand am privit-o pe Ralu zambind, cand am plans pe umarul lui Manu si l-am simtit cel mai aproape de sufletul meu... cand i-am daruit un trandafir lui Alin, cand am inteles ca Adrian poate trai mai mult decat mine, cand m-a invalui Caimin cu privirea lui verde, cand mica Maya a probat rochita de la mine si a facut o pirueta de bucurie, cand m-a privit cu drag Florin si cand l-am vazut razand cu tot sufletul, cand ascult povestile oamenilor necunoscuti... pe care ii intalnesc cateva minute in viata... sufletul meu are loc...
Care ar fi cel mai fericit moment din viata mea? N-as putea spune. Daca te intreaba cineva asta, esti tentat sa il spui pe cel mai recent. Multumesc, sincer, pentru ca am fost fericita. Doar ca "doua zile si tot restul vietii" s-a contractat. Va trebui sa acceptam asta.
Am avut o revelatie zilele trecute cand mi-am dat seama ca viata este asa cum ti-o faci tu. Tu si cu Dumnezeu. Tot ce mi-am dorit, am avut, mai devreme sau mai tarziu, one way or the other.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu